Niciodata

Nu suntem niciodată pregătiți să ducem la bun sfârșit acele lucruri despre care simțim că ne-am născut pentru a le duce la îndeplinire. Nu suntem pregătiți să existăm din prima clipă în care ne naștem, nu suntem pregătiți să creștem, nu suntem pregătiți să ne aruncăm în lume, nu suntem pregătiți să ne îndrăgostim, nu suntem pregătiți pentru nimic. Și totuși facem toate aceste lucruri, ni se întămplă, le trăim de la sine pentru că așa face toată lumea, fac parte din existența noastră și ne fac mari, în măsura în care ne mai putem face mari. Ne îndrăgostim la 14, la 17, la 20, la 23 de ani, de fiecare dată altfel, de fiecare dată de o persoană care miroase altfel, care pare altfel, care simte altfel, iar acest lucru, pentru moment, nu ne ajută prea mult. Ne tremură în continuare picioarele, ni se încurcă cuvintele, repetăm aceleași greșeli pe care le făceam atât de des în trecut. Dacă am învățat ceva din ceea ce am trăit mai demult, acest lucru este faptul că în ciuda faptului că ai trăit și că ai învățat niște lucruri în trecut, asta nu e suficient cât să te ajute și în prezent. Nu suntem niciodată pregătiți să spunem un te iubesc sincer, să nu pară fals, venit dintr-o altă dimensiune, să fim credibili. Nu suntem pregătiți niciodată să ne legăm viața de cea a unei alte persoane, nu putem să renunțăm atât de ușor la ceea ce suntem pentru a deveni jumătate dintr-un întreg. Nu suntem pregătiți să fim.